Oameni

Fiu al unui înalt dregător roman, s-a pregătit pentru cariera de stat și era guvernator la Milano când, aflat să potolească o dezbinare la alegerea episcopului, a fost strigat pe neașteptate de norod — chiar și de un glas de copil, spune tradiția — să fie el însuși episcop, deși pe atunci abia catehumen. Botezat și hirotonit în puține zile, și-a împărțit averea săracilor și a păstorit cu blândețe și tărie, apărând Biserica în fața împăraților și cerând chiar și împăratului Teodosie pocăință pentru vărsarea de sânge de la Tesalonic. A întărit cântarea Bisericii prin imnele sale și a fost dascăl al credinței pentru mulți, între care Fericitul Augustin, pe care l-a botezat la Milano. A adormit în noaptea de Paști a anului 397 și este pomenit la 7 decembrie.

Este socotit părinte al imnografiei latine; de la el vine numele de „imn ambrozian”, iar prin cântarea antifonică deprinsă în vremea sa a înviorat rugăciunea de obște a credincioșilor.