Oameni

Născut într-un sat din Egipt, dintr-o familie creștină înstărită, Antonie a rămas de tânăr orfan; auzind în biserică cuvântul Domnului „De vrei să fii desăvârșit, vinde-ți averile și le dă săracilor”, și-a împărțit avutul și s-a retras în pustie spre nevoință. Ani îndelungați s-a luptat cu ispitele și cu vrăjmașul în singurătate, dobândind prin rugăciune și postire o rară pace și limpezime a inimii. Mulțime de ucenici s-au adunat în jurul lui, iar el, deși iubea liniștea, s-a pogorât și în cetate spre a întări pe creștini în vremea prigoanei și spre a mustra rătăcirea ariană. A adormit la adânci bătrâneți, la peste o sută de ani, în munții de lângă Marea Roșie. Este cinstit ca părinte al monahismului creștin și este pomenit la 17 ianuarie.

„Viața Sfântului Antonie”, scrisă de Sfântul Atanasie al Alexandriei, a fost una dintre cele mai citite cărți ale creștinătății timpurii și a atras nenumărați creștini spre viața monahală.