Oameni

Frate mai mic al Sfântului Vasile cel Mare și al Sfintei Macrina, s-a născut în Capadocia, într-o familie care a dat Bisericii mai mulți sfinți. Îndrumat mai ales de sora sa Macrina, pe care o numea „învățătoarea” sa, a fost hirotonit episcop de Nyssa de către fratele său Vasile și a suferit izgonire din partea arienilor. A luat parte la al Doilea Sinod Ecumenic (381) și a fost socotit unul dintre stâlpii dreptei credințe împotriva ereziilor vremii. Adânc cugetător și mistic, a scris despre urcușul neîncetat al sufletului spre Dumnezeu în „Viața lui Moise” și în tâlcuirile la „Cântarea Cântărilor”, învățând că desăvârșirea stă tocmai în a nu înceta niciodată să sporești (epectază). A adormit către sfârșitul veacului al IV-lea și este pomenit la 10 ianuarie.

În scrierea „Despre suflet și înviere” a înfățișat o convorbire cu sora sa muribundă, Sfânta Macrina, pe care o numește „dascălul” său — o „Fedră creștină” în care înțelepciunea vine de la o femeie sfântă.