Oameni

Născut într-o familie de vază din Galatia Paflagoniei, tânărul Simeon a venit la Constantinopol, unde l-a aflat pe povățuitorul său duhovnicesc, Simeon cel Evlavios, de la mănăstirea Studion. A intrat apoi în viața monahală și a ajuns stareț al Mănăstirii Sfântul Mamas, unde a povățuit obștea cu multă râvnă, punând mai presus de toate trăirea nemijlocită a harului și pocăința neîncetată. A mărturisit fără șovăire că omul poate încă din viața aceasta să se împărtășească de lumina cea necreată a lui Dumnezeu, învățătură pentru care a și pătimit prigoană și surghiun. A lăsat Bisericii „Imnele iubirii dumnezeiești”, „Cateheze” și „Capete” duhovnicești, izvorâte dintr-o adâncă experiență a rugăciunii. Este numit „Noul Teolog”, alături de Sfântul Ioan Evanghelistul și de Sfântul Grigorie de Nazianz, și este pomenit la 12 martie.

Este unul dintre puținii sfinți cărora Biserica le-a dat numele de „Teolog”, cinstire păstrată doar pentru Sfântul Ioan Evanghelistul și Sfântul Grigorie de Nazianz.