Suflet

Fiind băiet păduri cutreieram / Și mă culcam ades lângă izvor.

O singură clipă mă rețineți sub cerul liber; lăsați-mă să respir aerul acesta care miroase a răsărit de soare.

Copacii sunt sanctuare. Cine știe să le vorbească, cine știe să le asculte, acela află adevărul.

Nimic pe lume nu-mi este mai drag decât copacii; ei predică vechea lege a vieții.

Nu e om să nu fi scris o poezie.

Dacă dragoste nu e, nimic nu e.

Câtă viață, atâta dreptate.

Timpul nu mai avea răbdare.

Nu credeam să-nvăț a muri vreodată.

Ce bine că ești, ce mirare că sunt!

Îngerul are numai aripa dreaptă, iar omul numai aripa stângă.

A vorbi despre limba română este ca o duminică.

Uneori am aripi. Alteori nu am nici măcar umbra lor.

Toți suntem niște muritori de foame după iubire.

Prin toate lucrurile mari trece un fir de iarbă.

Iubirea de aproapele începe de la iubirea de departele.

Cine are un prieten adevărat n-are nevoie de oglindă.

Pentru cine nu are patrie, cerul nu are stele.

În aceeași limbă toată lumea plânge, în aceeași limbă râde un pământ.

Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi.

Frumusețea e o promisiune de fericire.

Minima moralia e etica pentru vremurile în care nu mai există repere.

Cultura nu se moștenește, ci se cucerește.

Despre limită se poate vorbi numai din interiorul ei.

A trăi înseamnă a fi mereu în situația de a alege.

Fiecare om moare cu istoria omenirii neterminată în el.

Satul nostru poartă în el o rânduială pe care orașul a pierdut-o.

Omul întreg este acela care își păstrează legătura cu cerul.

Pentru cei ce mă vor urî, un singur cuvânt: iubiți!

Iubirea e singura avuție care crește dăruind-o.