Suflet

Am învățat că vitejia nu este lipsa fricii, ci biruința asupra ei. Cel viteaz nu e cel care nu simte teamă, ci cel care o înfrânge.

Pare mereu cu neputință, până când se face.

Să trăiești fără nădejde înseamnă să încetezi a trăi.

Frumusețea va mântui lumea.

Speranța nu este ca certitudinea că mâine se va face ziuă; este dorința ca ziua de mâine să vină.

Credința pe care o iubesc cel mai mult, spune Dumnezeu, este nădejdea.

Speranța este memoria care dorește.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Nădejdea este pasărea cu pene care se așază în suflet și cântă cântecul fără cuvinte, și niciodată nu se oprește.

Credința este pasărea care simte lumina și cântă când zorii sunt încă întunecați.

Nu voi îngădui neputinței omului să-mi umbrească credința în frumusețea inimii lui.

Cunoaște-te pe tine însuți.

Știu un singur lucru: că nu știu nimic.

Cunoașterea de sine este începutul oricărei înțelepciuni.

Suntem ceea ce facem în mod repetat. De aceea, desăvârșirea nu este un act, ci un obicei.

Firea omului îi este destinul.

Nu poți intra de două ori în același râu.

Nu lucrurile în sine ne tulbură, ci părerile noastre despre lucruri.

Avem două urechi și o singură gură, ca să ascultăm mai mult și să vorbim mai puțin.

Nicăieri nu se poate retrage omul mai liniștit și mai netulburat decât în sufletul său.

Viața ta este ceea ce fac din ea gândurile tale.

Nu se cuvine să spui că cineva a trăit mult doar pentru că are părul alb și zbârciturile: acela n-a trăit mult, ci a fost mult.

Nu pentru că lucrurile sunt grele nu îndrăznim, ci pentru că nu îndrăznim sunt ele grele.

Cel care îi cunoaște pe alții este învățat; cel care se cunoaște pe sine este înțelept.

Cel care își biruie pe alții este puternic; cel care se biruie pe sine este cu adevărat tare.

Cel care întreabă este prost o clipă; cel care nu întreabă rămâne prost o viață.

Când vezi un om vrednic, caută să-l egalezi; când vezi unul nevrednic, cercetează-te pe tine însuți.

Cel mai măreț lucru din lume este să știi să-ți aparții ție însuți.

Toată nefericirea omului vine dintr-un singur lucru: că nu știe să stea liniștit într-o cameră.

Inima are rațiunile ei, pe care rațiunea nu le cunoaște.