Tradiții / Gastronomie

Gofre pufoase cu buzunărele adânci, rumenite pe fier încins și pudrate cu zahăr sau acoperite cu fructe și frișcă. Vafele belgiene, aburinde și crocante la margini, sunt bucuria copiilor și a nostalgicilor.

Două foi subțiri de vafă lipite cu un strat de sirop de caramel, care se moaie delicios pusă pe marginea cănii cu ceai. Stroopwafel-ul olandez e o dulceață simplă și îmbietoare din piețele Olandei.

Banița bulgărească se răsucește în spirală din foi subțiri de plăcintă, umplute cu brânză sărată și ouă, apoi coaptă până se rumenește frumos. Se rupe caldă, în dimineți sărbătorești, cu un pahar de iaurt alături.

Taratorul bulgăresc este o supă rece de vară, din iaurt subțiat, castraveți tocați mărunt, usturoi, mărar și nuci. Se bea aproape, răcoritoare, în arșița amiezii, ca o adiere de umbră.

Salata șopska adună roșii coapte, castraveți, ardei și ceapă, acoperite generos cu un strat de brânză albă rasă. Simplă și veselă, e culorile grădinii adunate într-o farfurie.

Kavarma se gătește încet, la oală de lut, cu carne, ceapă, ardei și mirodenii care se topesc laolaltă. Vine la masă sfârâind, cu aromă groasă de tocană răbdătoare.

Pljeskavica este un chiftea mare și turtită, friptă la grătar, sârbească din tălpi până în vârf. Se așază în chiflă pufoasă, cu smântână și legume, o îmbucătură zdravănă și darnică.

Gibanica sârbească strânge foi de plăcintă cu brânză și ouă, stropite cu unt și coapte până se umflă aurii. Se taie în pătrate calde, fărâmicioase, la mesele de duminică.

Halászlé este supa de pește a pescarilor unguri, roșie de la boiaua de ardei, iute și limpede. Se fierbe în ceaun la focul de pe mal și se soarbe fierbinte, cu pâine albă alături.

Tortul Dobos ridică straturi subțiri de pandișpan între creme de ciocolată, încununat cu o glazură lucioasă de caramel. E o bijuterie de cofetărie vieneză-ungară, dulce și fin.

Bigos, tocana de vânătoare poloneză, unește varza murată cu varza dulce, cârnați și felii de carne, fierte lung până se împrietenesc aromele. E și mai bună a doua zi, reîncălzită.

Żurek este o supă acrișoară din maia de secară fermentată, cu cârnați afumați și ou fiert. Se servește uneori în pâine scobită, caldă și mângâietoare în zilele reci.

Gołąbki sunt sarmale poloneze din foi de varză umplute cu carne și orez, înăbușite în sos de roșii. Se coc încet, până foaia se topește, cu gust de casă și răbdare.

Pelmeni sunt găluște mici umplute cu carne, fierte în clocot și servite cu unt ori smântână. Se făceau în cantități mari și se lăsau la ger, ca o rezervă a serilor lungi.

Blinii sunt clătite subțiri rusești, servite cu smântână, dulceață sau icre. La Maslenița se coc cu zecile, aurii ca soarele așteptat după iarnă.

Bœuf Stroganoff înăbușă fâșii fragede de carne într-un sos cremos cu ceapă și ciuperci. Se toarnă peste tăiței ori piure, o mâncare boierească devenită gustare de suflet.

Salata Olivier amestecă cartofi, mazăre, murături și carne, legate cu maioneză cremoasă. E nelipsită de la mesele de sărbătoare, mai ales în noaptea dintre ani.

Vareniki ucrainene sunt găluște de aluat umplute cu cartofi, brânză de vaci ori cireșe, fierte și unse cu unt. Se servesc cu smântână, o îmbucătură blândă de copilărie.

Salo este slănină sărată ucraineană, tăiată subțire și pusă pe pâine de secară cu usturoi. Simplă și veche, e hrana truditorilor și mândria meselor țărănești.

Guláš-ul ceh este o tocană groasă de carne de vită, înăbușită îndelung cu ceapă și boia, servită alături de knedlíky pufoase. E mâncare de hangiu, potolită cu o bere blondă.

Knedlíky sunt găluște cehești din aluat fiert, tăiate felii, menite să adune sosurile din farfurie. Moi și pufoase, sunt tovarășele nelipsite ale fripturilor.

Bryndzové halušky, mâncarea națională slovacă, îmbină găluște mici de cartofi cu brânză de oaie și bucăți de slănină rumenită. E gustul munților și al stânelor.

Hacapuri adjarian se coace ca o bărcuță de aluat plină cu brânză topită, cu un ou și un vârf de unt în mijloc. Se rupe cu mâna și se înmoaie în inima lui caldă.

Hincali sunt găluște georgiene mari, cu pliuri răsucite, umplute cu carne și zeamă aromată. Se prind de codiță, se soarbe zeama întâi, apoi se mănâncă, după datina locului.

Pozole, o supă groasă și veselă de boabe mari de porumb și carne, presărată la masă cu ridichi crocante, salată verde și un strop de lămâie. E mâncarea de duminică ce adună neamul în jurul oalei aburinde.

Chiles en nogada, ardei umpluți cu tocătură dulce-acrișoară de fructe și carne, acoperiți cu un sos alb de nucă și presărați cu boabe rubinii de rodie. Verde, alb și roșu, poartă în farfurie chiar culorile Mexicului.

Elote, știuletele de porumb copt pe jar și uns cu maioneză, brânză sfărâmicioasă, chili și lămâie. Se mănâncă din picioare, în colț de piață, cu degetele mânjite și zâmbetul larg al copilăriei.

Enchiladas, tortilla rulate în jurul cărnii și înecate într-un sos roșu ori verde, apoi presărate cu brânză și ceapă. Ies din cuptor sfârâind, mângâietoare și pline de căldura bucătăriei de casă.

Lomo saltado, fâșii de vită sotate iute cu ceapă, roșii și un strop de sos de soia, servite laolaltă cu cartofi prăjiți și orez. E întâlnirea caldă dintre Anzi și Orient, într-o singură tigaie fumegândă.

Ají de gallina, pui destrămat înecat într-un sos cremos, gălbui și blând iute, îngroșat cu pâine și nuci. Se așază peste orez și cartofi, ca o îmbrățișare catifelată din bucătăria limeñă.