Un maestru grădinar a fost chemat să îngrijească o grădină lăsată în paragină, plină de mușchi și de crengi încâlcite. Stăpânul cel nou voia totul tuns drept, curat și strălucitor, gata până a doua zi. Grădinarul a clătinat din cap: „Grădina frumoasă nu se face, ci se așteaptă.” A curățat cu blândețe, a lăsat mușchiul acolo unde el creștea de bunăvoie și a mutat doar câteva pietre. După ani, grădina părea că e așa de la începutul lumii, deși fiecare colț fusese gândit cu migală. Cea mai înaltă artă este aceea care își ascunde truda și pare lucrarea firească a lui Dumnezeu.

Studioul lui Warhol se numea „The Factory” (Fabrica), un nume ales pentru a sublinia caracterul de producție în serie al graficii sale. Multe dintre serigrafii au fost tipărite acolo de asistenți, iar Warhol își revendica adesea plăcerea de a fi „o mașină”, respingând ideea de unicat irepetabil în artă.

În pictura murală bizantină și în frescele moldovenești, aureolele sfinților și fondurile aurii nu erau întotdeauna executate cu aur veritabil, ci adesea imitate prin pigmenți galbeni și tehnici de suprafață. La interioarele bogate se folosea însă și foița de aur aplicată pe un strat de bol, pentru a reflecta lumina lumânărilor.