Când Antoine Watteau a prezentat Academiei Regale de Pictură și Sculptură pânza „Îmbarcarea pentru Cythera”, instituția a fost nevoită să inventeze pentru el o categorie nouă: aceea de „fête galante”. Nu se încadra nici în pictura istorică, nici în cea de gen, așa că academicienii au consemnat în registru, în 1717, o denumire cu totul nouă spre a-l putea primi ca membru.

Constantin Brâncuși considera șlefuirea bronzului până la o strălucire de oglindă parte esențială a operei și își lustruia personal suprafețele, ore în șir. La „Pasărea în văzduh”, reflexia luminii pe metalul lustruit era menită să dizolve masa solidă și să sugereze însuși zborul, nu forma unei păsări.

Se spune că Kandinsky a intuit puterea abstracției într-o seară când, întorcându-se în atelier, a văzut un tablou de-al lui întors pe o parte și l-a găsit frumos fără să recunoască ce reprezintă. Această experiență a formei eliberate de subiect avea să hrănească și îndrăzneala din acuarelele lui abstracte.