S-a născut la 4 iulie 1807 la Nisa, pe atunci sub stăpânire franceză, și în tinerețe a fost marinar, înainte de a se dărui cu totul luptei pentru libertatea popoarelor. A purtat ani de exil și de arme în America de Sud, dobândind faima de „erou al celor două lumi”, apoi s-a întors să lupte pentru unirea Italiei. În 1860, în fruntea celor „O mie” de voluntari cu cămăși roșii, a debarcat în Sicilia și a cucerit întregul regat al celor Două Sicilii, pe care l-a dăruit regelui Victor Emanuel al II-lea. Prin această faptă a înlesnit făurirea statului italian unit, rămânând simbol al idealului de libertate. A murit la 2 iunie 1882 pe insula Caprera, unde trăise retras în anii din urmă.

Seria „Marile mizerii ale războiului” (Les Grandes Misères de la guerre, 1633) a lui Callot este considerată unul dintre primele mari reportaje vizuale antirăzboinice din istoria artei. În optsprezece plăci înfățișează jafuri, spânzurători și sate arse din timpul Războiului de Treizeci de Ani, fără eroism și fără glorie — doar cruzimea rece a soldăției. Goya, două secole mai târziu, avea să pornească din aceeași rădăcină pentru „Dezastrele războiului”.

Nicolae Labiș s-a născut la 2 decembrie 1935 în satul Poiana Mărului, comuna Mălini, județul Suceava, fiu al unor dascăli. A studiat la Fălticeni și Iași, apoi a urmat Școala de Literatură din București, unde a impresionat prin talentul său excepțional, fiind considerat un succesor al lui Eminescu. A publicat volumul Primele iubiri în 1956, iar poemul Moartea căprioarei, inspirat dintr-un eveniment real din copilărie, l-a consacrat definitiv în literatura română. În noaptea de 9-10 decembrie 1956 a fost victima unui accident de tramvai în București, în împrejurări controversate, unii martori și istorici suspectând o intervenție a Securității. A murit la 22 decembrie 1956, la doar 21 de ani, lăsând în urmă o operă ce anticipa o voce poetică majoră.