Arcangelo Corelli s-a nascut la 17 februarie 1653 in Fusignano, langa Imola, si a invatat vioara la Bologna, unul dintre marile centre ale muzicii instrumentale din epoc. Stabilit la Roma in jurul anului 1675, a cucerit rapid curtile aristocratice si ecleziastice, servind ca muzician pentru Regina Cristina a Suediei si Cardinalul Pamphili. Prin cele 12 Concerto Grosso si sonatele sale, a fixat canoane ale echilibrului, eleganteii si claritate structurale care au influentat decisiv pe Vivaldi, Bach si Handel. A murit la Roma pe 8 ianuarie 1713, lasand in urma o colectie unica de picturi si o opera muzicala relativ mica ca dimensiune, dar covarsitoare ca impact. Este considerat parintele sonatei pentru vioara si al genului concerto grosso.

Ludovic cel Sfânt a ridicat la Paris capela Sainte-Chapelle, giuvaier al goticului, spre a adăposti Coroana de spini și alte moaște ale Patimilor Domnului, pe care le răscumpărase cu preț mare de la împăratul latin al Constantinopolului.

În „Fiul omului” (1964), Magritte a pictat un bărbat cu joben a cărui față este ascunsă de un măr verde plutitor. Artistul o considera un autoportret și explica interesul pentru tensiunea dintre ceea ce este vizibil și ceea ce, deși prezent, rămâne ascuns privirii.