Dürer nu se mulțumea să copieze natura, ci o studia ca un om de știință: măsura proporții, observa lumina și nota specii cu exactitate. Acuarelele sale botanice și zoologice îmbină rigoarea observației cu emoția artistică, anticipând ilustrația științifică de mai târziu. Pentru el, a privi atent lumea era o formă de cunoaștere și de rugăciune.

Lorenzo Ghiberti, născut Lorenzo di Bartolo în jurul anului 1378 la Florența, a fost sculptor și aurar al Renașterii timpurii, format în meșteșugul giuvaergeriei și al lucrului în bronz. A câștigat în 1401 concursul organizat pentru prima pereche de uși de bronz ale Baptisteriului din Florența, bătându-l pe Filippo Brunelleschi, și a muncit la aceste capodopere timp de două decenii. A doua pereche de uși (1425–1452), cu zece reliefuri din Vechiul Testament încadrate de statuete și medalii, a atins o perfecțiune artistică atât de înaltă încât Michelangelo ar fi spus că sunt vrednice să fie «Porțile Paradisului» — denumire sub care sunt cunoscute astăzi în toată lumea. Ghiberti a scris și I Commentarii, unul dintre primele tratate de istoria artei din Europa, dovedind că era și un spirit reflexiv, nu doar un meșter desăvârșit.

S-a născut la 3 mai 1898 la Kiev, în Imperiul Rus (astăzi Ucraina), într-o familie evreiască care a emigrat în Statele Unite, la Milwaukee. Sionistă convinsă din tinerețe, a emigrat în Palestina mandatară în 1921 și s-a implicat în mișcarea muncitorească și în întemeierea statului Israel, fiind una dintre semnatarele Declarației de Independență din 1948. A ocupat funcțiile de ministru al Muncii și ministru de Externe, iar în 1969 a devenit prim-ministru al Israelului, una dintre primele femei conducătoare de stat din lume. Mandatul său a fost marcat de Războiul de Yom Kippur din 1973, în urma căruia a demisionat în 1974. A murit la 8 decembrie 1978, la Ierusalim.