Cézanne își construia acuarelele lăsând hârtia albă să respire printre pete: în lucrări precum „Mont Sainte-Victoire” din ultimii ani, culoarea e așezată în straturi transparente suprapuse, iar spațiile nepictate joacă rol de lumină. Această tehnică a modulației prin transparență, în care albul hârtiei devine parte activă a formei, a fost o revoluție ce a influențat direct cubismul.

În „Trei mai 1808”, Goya a pictat un bărbat în cămașă albă cu brațele ridicate în fața plutonului de execuție francez, într-o poză care evocă răstignirea, cu o rană chiar în palmă. Felinarul de pe jos aruncă o lumină rece asupra victimelor, în vreme ce soldații rămân o masă anonimă și fără chip.

Pentru contrapartida statică a mobilelor sale, Calder a folosit termenul „stabile”, propus de artistul Jean Arp în 1932. Astfel, cele două cuvinte care definesc opera lui Calder — „mobile” și „stabile” — nu i-au aparținut, ci au fost daruri de la doi prieteni ai avangardei.