S-a născut în jurul anului 1412 în satul Domrémy, în Lorena, fiică de plugar, într-o Franță sfâșiată de Războiul de o Sută de Ani. De copilă a mărturisit că aude glasuri cerești care o îndeamnă să izgonească pe englezi și să-l ducă pe delfin la încoronare. În 1429, îmbrăcată în armură, a spart asediul cetății Orléans și a redat curaj oștirii franceze, iar la 17 iulie același an a stat alături de Carol al VII-lea, uns rege la Reims. Prinsă la Compiègne în 1430 și vândută englezilor, a fost judecată de un tribunal bisericesc la Rouen sub acuzații de erezie. A fost arsă pe rug la 30 mai 1431, strigând numele lui Iisus; peste veacuri a fost reabilitată, iar în 1920 canonizată sfântă a Bisericii Catolice.

Știai că „Cavalerul, Moartea și Diavolul” (1513) face parte, împreună cu „Melencolia I” și „Sfântul Ieronim în chilie”, din așa-numitele Meisterstiche, cele trei gravuri de maestru ale lui Dürer? Dürer însuși nu le-a numit niciodată o serie; gruparea a fost făcută mai târziu de istorici, pe baza dimensiunilor apropiate și a măiestriei tehnice comparabile.

Ioan Slavici s-a nascut pe 18 ianuarie 1848 la Siria, in judetul Arad, intr-o familie modesta de ardeleni, si a studiat la Arad si Timisoara, apoi la Viena, unde l-a cunoscut pe Mihai Eminescu. Prieten apropiat al lui Eminescu si Creanga, a colaborat la Junimea si a debutat in «Convorbiri literare» in 1871. A creat o proza realista profund anchorata in universul moral al satului transilvanese, cu nuvela «Moara cu noroc» (1881) ca opera de capataie, avertizand ca poftele materiale distrug sufletul si familia. A luptat pentru cauza romanilor ardeleni, a fondat ziare si a scris manuale scolare, contribuind la consolidarea literaturii si culturii nationale. A murit pe 17 august 1925 la Crucea de Jos, langa Panciu, intr-o saracie demna.