Vincent Willem van Gogh s-a născut pe 30 martie 1853 în Zundert, Olanda, fiu de pastor protestant, și a trăit o viață zbuciumată, marcată de căutare spirituală și suferință lăuntrică. Abia la 27 de ani a început să picteze cu adevărat, iar în mai puțin de un deceniu a creat aproximativ 2 100 de lucrări, printre care Noaptea înstelată, Floarea-soarelui și Câmpul de grâu cu corbi. A trăit în sărăcie aproape permanentă, susținut cu devotament de fratele său Theo, cu care a purtat o corespondență excepțională. Chinuit de crize psihice severe, a petrecut un an într-un azil la Saint-Rémy-de-Provence. S-a stins pe 29 iulie 1890 la Auvers-sur-Oise, la 37 de ani, la scurtă vreme după ce s-a împușcat, recunoscut ca geniu abia după moarte.

Nicolae Teclu s-a născut în 1839 la Brașov și a urmat studii de chimie la Institutul Politehnic din Viena și la Academia de Arte din Munchen. A activat ca profesor de chimie la Academia Comercială din Viena și ca chimist la Monetăria Statului și Tipografia Imperială, devenind una dintre figurile de referință ale chimiei din spațiul austro-ungar. În 1900 a inventat arzătorul de laborator care îi poartă numele — becul Teclu — cu reglaj dublu al debitului de gaz și aer, producând o flacără mai fierbinte decât becul Bunsen și superior acestuia în precizie. A publicat peste 50 de lucrări originale și a realizat circa 60 de descoperiri în domenii diverse, de la chimia culorilor la combustia gazelor; a murit în 1916 la Viena, lăsând posterității un instrument folosit și astăzi în laboratoare din toată lumea.

Nihil sine Deo.