Ucenic al Sfinților Apostoli și al doilea sau al treilea episcop al Antiohiei celei mari, a fost numit „Teoforul”, adică „purtător de Dumnezeu”, pentru fierbințeala dragostei sale de Hristos. În vremea prigoanei împăratului Traian a fost osândit să fie dus la Roma spre a fi dat fiarelor în arenă. Pe drumul cel lung către mucenicie, păzit de zece ostași aspri, a scris șapte epistole către Biserici și către Sfântul Policarp, în care întărește credința, îndeamnă la unire în jurul episcopului și își arată dorul de a se face „grâu al lui Dumnezeu”. A pătimit la Roma, sfâșiat de fiare în arenă, către anul 107-108. Este pomenit la 20 decembrie, iar mutarea moaștelor sale la Antiohia la 29 ianuarie.

În „Chemarea Sfântului Matei”, aflată în capela Contarelli din biserica San Luigi dei Francesi din Roma, Caravaggio nu folosește nicio aureolă vizibilă și pune drept singură sursă de lumină o rază care taie diagonal peretele, urmând gestul mâinii lui Hristos. Această lumină dramatică, numită mai târziu tenebrism, transformă o scenă de tavernă într-o revelație spirituală. Tabloul se află încă astăzi în locul pentru care a fost pictat, în jurul anului 1600.

Anna Ahmatova (Anna Andreevna Gorenko) s-a nascut pe 23 iunie 1889 la Odessa si a crescut in Tarkoe Selo, devenind una dintre cele mai mari poete ale literaturii ruse. Reprezentanta a miscarii acmeiste, care proclama claritatea si precizia limbajului poetic in locul negurosului simbolism, ea a castigat faima timpurie cu volumele Seara (1912) si Mataanii (1914). Sub regimul stalinist a indurat interdictii, persecutii si pierderi personale devastatoare - fiul ei, Lev Gumiliov, a fost arestat si trimis in lagar - transformand aceasta suferinta in poemul-monument Recviem, scris intre 1935 si 1940, memorat clandestin si publicat in Rusia abia in 1987. A murit pe 5 martie 1966, lasand in urma o opera de o profunzime morala si poetica rara.