Sfântul Daniil a intrat de tânăr în viața monahală, nevoindu-se în mănăstirile Moldovei, iar mai apoi a căutat singurătatea desăvârșită, săpându-și o chilie în stâncă lângă pârâul Vitovului, la Putna, și apoi la Voroneț. Ani îndelungați a viețuit în post, tăcere și rugăciune neîncetată, ajungând povățuitor iscusit al sufletelor și duhovnic căutat de mulți. Tradiția spune că însuși domnitorul Ștefan cel Mare venea la el pentru sfat și mângâiere în vremuri grele, iar la îndemnul sihastrului ar fi ridicat mănăstiri. A fost, spre sfârșitul vieții, stareț la Voroneț, unde a adormit în pace și a fost îngropat în biserica ctitorită de domnitor. Este cinstit ca mare povățuitor duhovnicesc al Moldovei și este pomenit la 18 decembrie.

În „Las Meninas”, Velázquez se pictează pe sine în stânga, cu paleta și pensula în mână, în fața unei pânze uriașe văzute din spate. Regele Filip al IV-lea și regina Mariana apar doar ca o reflexie cețoasă într-o oglindă din fundal, un joc de priviri care a fascinat filosofi vreme de secole.

Dimitrie Cantemir s-a născut pe 26 decembrie 1673 la Silişteni, în Moldova, fiu al domnitorului Constantin Cantemir, şi a primit o formaţie enciclopedică la Academia Patriarhală din Constantinopol, unde a stăpânit zece limbi, printre care turca, araba, persana, greaca şi latina. A domnit pentru scurt timp în Moldova (1710–1711), iar prin tratatul încheiat cu Petru cel Mare a încercat să elibereze ţara de sub suzeranitate otomană, însă în urma în frângerii campaniei de la Prăut a plecat în exil în Rusia. A scris opere de referinţă în mai multe domenii: „Istoria ieroglifică” (primul roman alegoric în literatura română), „Descriptio Moldaviae” (o monografie geopolitică şi etnografică de excepţie) şi un tratat de muzicologie privind muzica turcească. Ales membru al Academiei din Berlin în 1714, a murit pe 21 august 1723 la moşia sa din Rusia.