Sfântul Daniil a intrat de tânăr în viața monahală, nevoindu-se în mănăstirile Moldovei, iar mai apoi a căutat singurătatea desăvârșită, săpându-și o chilie în stâncă lângă pârâul Vitovului, la Putna, și apoi la Voroneț. Ani îndelungați a viețuit în post, tăcere și rugăciune neîncetată, ajungând povățuitor iscusit al sufletelor și duhovnic căutat de mulți. Tradiția spune că însuși domnitorul Ștefan cel Mare venea la el pentru sfat și mângâiere în vremuri grele, iar la îndemnul sihastrului ar fi ridicat mănăstiri. A fost, spre sfârșitul vieții, stareț la Voroneț, unde a adormit în pace și a fost îngropat în biserica ctitorită de domnitor. Este cinstit ca mare povățuitor duhovnicesc al Moldovei și este pomenit la 18 decembrie.