Doi drumeți au trecut printr-un sat unde un bătrân învăța copiii sub un tei. Cel dintâi a spus: „Bietul om, atâta trudă și n-o să-l țină nimeni minte.” Peste mulți ani, cei doi s-au întors și au găsit satul plin de oameni cinstiți, blânzi și cu carte, deși bătrânul de sub tei murise demult. „Iată-l”, a zis al doilea drumeț, „e viu în fiecare dintre ei.” Dascălul care seamănă în suflete nu moare cu totul niciodată, căci sămânța cuvântului rodește și după ce mâna care a semănat s-a odihnit.