Un tânăr și-a cerut partea de avere de la tatăl său și a plecat departe, unde a risipit totul în desfrânări. Când l-a lovit foametea, s-a văzut păscând porcii și flămânzind după roșcovele lor. Atunci și-a venit în fire și a zis: „Mă voi ridica și mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: Tată, am greșit la cer și înaintea ta.” Iar tatăl, văzându-l de departe, i s-a făcut milă și, alergând, a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat. A poruncit apoi să i se aducă haina cea dintâi și au început să se veselească. Așa se bucură cerul de un păcătos care se întoarce.

Cel ce a ajuns la iubire nu mai știe de multe rugăciuni, ci pururea se veselește întru Domnul.

Șapte au fost Sinoadele Ecumenice ale Bisericii nedespărțite: Niceea (325), Constantinopol (381), Efes (431), Calcedon (451), Constantinopol (553), Constantinopol (680–681) și, cel de-al șaptelea, Niceea (787), la care s-a hotărât cinstirea sfintelor icoane. Numărul lor șapte a fost socotit de Părinți ca o pecete a plinătății.