Știai că tămâia se face din rășina unor arbori din răsărit, care se adună în lacrimi întărite și se arde pe cărbune aprins? Fumul ei bine mirositor înalță rugăciunea spre cer, după cuvântul Psalmistului: „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta”.

Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, Născătoare de Dumnezeu. Mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții, și cu rugăciunile tale izbăvești din moarte sufletele noastre.

Balanța de pe cer, spuneau cei vechi, cântărește faptele oamenilor. Un talger e pentru fapta bună, celălalt pentru cea rea. Dar bătrânii adăugau cu blândețe: pe talgerul milei atârnă mai greu și lacrima cea mai mică decât aurul cel mult de pe celălalt. De aceea, când te temi de cântar, adu o faptă de milă — ea trage balanța în jos mai tare decât orice.