Ciobanii de la munte cunoșteau o stea mare și limpede, care răsărea la ceasul când trebuia pornit cu oile spre stână. O numeau Steaua Ciobanului. Ea nu era cea mai strălucitoare de pe cer, dar era credincioasă: răsărea mereu la vremea ei. Bătrânul cioban spunea flăcăilor: „Nu căuta steaua care strălucește cel mai tare, ci pe aceea care nu te minte niciodată la ceasul ei.

Știai că moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou au fost aduse la București în anul 1774 și așezate în Catedrala Patriarhală, unde sunt cinstite ca ocrotitoare a orașului?

Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus. Doamne, slavă Ție!