Transhumanța — coborârea turmelor de oi de pe pășunile montane la câmpie toamna și urcarea primăvara — a fost timp de secole un ritm de viață definitoriu pentru păstorii români din Carpații sudici și orientali, în special pentru mocani. Plecarea și întoarcerea ciobanilor erau marcate de ritualuri comunitare: bocete, îmbrățișări, rugăciuni, parastas pentru cei morți în drumul lung. Transhumanța românească a modelat nu doar economia agrară, ci și întreaga cultură materială și spirituală a zonelor păstorești.

În noaptea de Loi Krathong, thailandezii lasă pe apele râurilor coșulețe împletite din frunze de bananier, purtând o lumânare aprinsă și o floare. Fiecare krathong dus de curent poartă cu el necazurile lăsate în urmă și o rugăminte tăcută către zeița apelor.

Tacacá este o supă amazoniană tradițională din Pará, preparată dintr-un bulion galben (tucupi) extras din manioc fermentat și fiert, cu goma (amidon de manioc gelificat), jambu (plantă cu efect anestezic ușor pe limbă) și creveți uscați. Este servit fierbinte în cuiești (castroane din coajă de dovleac) și vândut de tucupizeiras (femei ambulante) la apusul soarelui. Senzația de furnicătură pe limbă produsă de jambu este considerată o caracteristică unică și atrăgătoare a preparatului.