Plăcintă de carne tradițională din Quebec, preparată cu un amestec de carne tocată de porc, vită sau vânat (elan, iepure de câmp), ceapă, usturoi și mirodenii de iarnă (cuișoare, scorțișoară, cimbru), coaptă în aluat fraged. Este mâncarea ceremonială a Crăciunului franco-canadian, servită la réveillon (masa de după Liturghia de Miezul Nopții). Fiecare familie din Quebec are propria rețetă moștenită din generație în generație.

În perioadele de secetă, în special în sudul României, un grup de fete (adesea copii orfani sau tinere rome) se costumează în ramuri și frunze verzi, apoi merg din curte în curte dansând un dans ritual, în timp ce gazdele le toarnă apă pe deasupra. Dansul ritual este menit să provoace ploaia și să aducă fertilitate pământului. Obiceiul are corespondențe în toată lumea balcanică și reflectă o veche credință în magia simpatetică și în spiritele naturii.

În Columbia, cei care visează la călătorii ies în stradă la miezul nopții cu o valiză goală în mână și dau ocol casei, în credința că astfel anul ce vine le va aduce drumuri și aventuri.