Știai că Saint-Saëns a interzis interpretarea publică a „Carnavalului animalelor” cât timp era în viață? Se temea că această suită plină de haz îi va umbri reputația de compozitor serios. A îngăduit doar „Lebăda” să fie cântată, iar restul lucrării a fost publicat abia după moartea lui.

Egon Schiele a lăsat un număr impresionant de lucrări pe hârtie în acuarelă și guașă, mult mai numeroase decât uleiurile sale. Pentru el hârtia nu era o simplă schiță pregătitoare, ci o operă finită în sine, cu contur nervos și pete de culoare aplicate cu economie, lăsând albul foii să respire în jurul trupurilor.

Dimitrie Paciurea a lucrat mai multe variante ale „Himerei”, obsesia sa artistică din ultimii ani de viață. Aceste ființe hibride, jumătate om jumătate pasăre sau văzduh, exprimau o viziune vizionară și tulburată, departe de sculptura academică a vremii. „Himera văzduhului” rămâne una dintre cele mai stranii și moderne opere din sculptura românească de la începutul secolului XX.