Un cioban avea un fluier fermecat, căci atunci când sufla în el cu inima curată oile se linișteau, lupii se depărtau și până și izvorul părea că șoptește mai limpede. Un flăcău bogat i-l ceru pe mulți galbeni, crezând că puterea stă în lemn. Dar oricât a suflat, din fluier a ieșit doar un scârțâit sec. Ciobanul l-a luat înapoi și a cântat din nou dulce, spunând că fluierul e același și se schimbă doar cine suflă prin el.

Constable a folosit puncte și pete de alb pur aplicate peste culoare pentru a sugera scânteierea luminii pe frunze și apă, tehnică pe care contemporanii ironici au poreclit-o zăpada lui Constable. Ceea ce părea neglijent în epocă a devenit, retrospectiv, unul dintre cele mai proaspete efecte de plein air din pictura engleză.

Diapazonul modern folosește nota La de deasupra lui do central acordată la 440 Hz, standard adoptat internațional în 1955 și confirmat de ISO în 1975. Multe orchestre europene acordă însă mai sus, la 442 sau chiar 443 Hz, pentru un sunet mai strălucitor.