S-a născut la 15 decembrie 1857 la București, într-o familie de evrei din spațiul românesc, și a studiat ingineria la Paris. Spirit neliniștit, a călătorit prin Egipt, Cuba și America de Nord înainte de a ajunge, în 1885, în extremul sud al Americii, în Țara de Foc (Tierra del Fuego). Acolo a organizat exploatarea aurului de pe coaste, a cartografiat ținuturi până atunci puțin cunoscute și a întemeiat, cu o mână de oameni, o adevărată mică colonie cu monedă și timbre proprii. Figura lui rămâne controversată, umbrită de ciocnirile violente cu populația băștinașă a indienilor selk'nam, dar și de aura de aventurier vizionar. A murit tânăr, la 5 iunie 1893, la Buenos Aires, în împrejurări rămase neelucidate.

Știai că Michelangelo a pictat tavanul Capelei Sixtine în picioare, nu culcat pe spate, cum spune legenda? Timp de aproximativ patru ani (1508–1512) a lucrat cocoțat pe o schelărie proiectată chiar de el, cu capul dat mult pe spate. În versuri trimise unui prieten, se plângea că barba i s-a răsucit spre cer și că vopseaua îi picura pe față, iar spatele i s-a chinuit atât de tare încât spunea că devenise „ca un arc sirian”.

Guido di Pietro, cunoscut ca Fra Angelico, s-a născut în jurul anului 1395 la Rupecanina, în regiunea Mugello din Toscana, și a intrat în Ordinul Dominican la mănăstirea din Fiesole, unde credința și pictura au devenit pentru el un act unitar de rugăciune. Frescele pe care le-a realizat în mănăstirea San Marco din Florența, între care celebra „Buna Vestire”, respiră o seninată și o lumină interioară care l-au impus ca unul dintre marii maeștri ai Renașterii timpurii. Între 1445 și 1449 a lucrat la Vatican, pictând capele pentru papii Eugeniu al IV-lea și Nicolae al V-lea, unde a lăsat cicluri narative de o rară eleganță. A murit pe 18 februarie 1455 la Roma, în deplină sfințenie a vieții, și a fost beatificat de Papa Ioan Paul al II-lea pe 3 octombrie 1982. Pe 18 februarie 1984, același papă l-a proclamat solemn patron universal al tuturor artiștilor.