S-a născut la Cluj în anul 1443, al doilea fiu al lui Iancu de Hunedoara, marele voievod ardelean de neam românesc, apărător al creștinătății împotriva otomanilor. A fost ales rege al Ungariei în 1458, la doar cincisprezece ani, de către nobilimea adunată pe gheața Dunării, într-o vreme de mare cumpănă pentru regat. Domnia sa, una dintre cele mai strălucite din istoria maghiară, a adus reforme în lege și fiscalitate, o oaste de mercenari vestită sub numele de „Armata Neagră” și biruințe asupra dușmanilor din răsărit și din apus. Iubitor de învățătură, a adunat la Buda faimoasa bibliotecă Corvina, una dintre cele mai bogate colecții de manuscrise ale Renașterii europene. S-a stins la Viena, cetate pe care o cucerise, la 6 aprilie 1490, iar poporul a păstrat despre el zicala „a murit Matei, s-a dus dreptatea”.

Pentru pânzele sale mari cu turnări, Pollock nu folosea vopsea de artist, ci vopsea industrială de email pentru case și mașini, marca Duco și Devoe, tocmai pentru fluiditatea ei. Această alegere a creat probleme majore conservatorilor: emailurile îmbătrânesc altfel decât pigmenții tradiționali, se îngălbenesc și crapă imprevizibil.

Marcus Aurelius s-a născut la Roma pe 26 aprilie 121, într-o familie senatorială, și a primit cea mai îngrijită educație posibilă, filozofia stoică devenind busola vieții sale. Adoptat de înpăratul Antoninus Pius, i-a urmat acestuia la tron în 161, guvernând cu îngrijorată conștiinciozitate un imperiu lovit de ciume, războaie și frământări interne. În mijlocul campaniilor militare din nordul Dunării, a consemnat în greacă Gândurile către sine (Meditatii) — note personale de autoeducare stoică, niciodată destinate publicării. A murit pe 17 martie 180 la Vindobona (actualul Viena), lăsând posterității portretul de neuitat al unui suveran care s-a judecat mereu mai aspru decât îi judeca pe alții.