Fiodor Abramov s-a nascut pe 29 februarie 1920 in satul Verkola, din Nordul Rusiei, intr-o familie de tarani, si a crescut cunoscand din interior viata grea a comunitatilor rurale. A studiat la Universitatea de Stat din Leningrad, intrerupandu-si studiile pentru a lupta in cel de-al Doilea Razboi Mondial, dupa care a devenit profesor universitar si, din 1960, scriitor cu norma intreaga. Opera sa principala, tetralogia Fratii si surorile (1958-1978), cronicareste cu onestitate si caldura viata taranilor din Nordul rusesc in deceniile de razboi si de colectivizare, contrazicand portretizarile idealizate impuse de regimul sovietic - fapt ce i-a atras condamnarea Uniunii Scriitorilor. A murit la Leningrad pe 14 mai 1983, lasand nefinalizat romanul Cartea curata, viziunea sa cea mai ambitioasa despre destinul Rusiei.

Născut în părțile Smirnei, în Asia Mică, a fost în tinerețe ucenic al Sfântului Policarp, de la care a auzit ecouri ale învățăturii Apostolului Ioan, cinstind astfel firul viu al Tradiției. Ajuns preot și apoi episcop de Lyon, în Galia, a păstorit o Biserică încercată de prigoane și a mijlocit pentru pacea Bisericilor în neînțelegerea privitoare la data Paștilor. A scris marea lucrare „Împotriva ereziilor” (Adversus Haereses), în care a înfruntat rătăcirile gnostice și a arătat că adevărul se păzește în Biserica cea sobornicească, prin șirul neîntrerupt al episcopilor. A învățat că „slava lui Dumnezeu este omul viu”, chemând la unirea făpturii cu Ziditorul ei. A adormit la Lyon către anul 202, după tradiție ca mucenic, și este pomenit la 23 august.

„Cina de la Emaus” a lui Caravaggio, aflată la National Gallery din Londra, prinde momentul în care ucenicii îl recunosc pe Hristos înviat, cu brațele lui întinse ce par să spargă spațiul tabloului. Un coș de fructe stă în echilibru precar la marginea mesei, gata parcă să cadă. Lucrarea datează din jurul anului 1601.