Alexandru Proca s-a născut la 16 octombrie 1897 la București și, după studii de electromecanică la Politehnica din București, s-a stabilit în Franța în 1923, simțind că are ceva esențial de spus în fizică. Și-a susținut doctoratul în 1933, în fața unei comisii ilustre din care făceau parte Jean Perrin, Léon Brillouin și Louis de Broglie. Între 1936 și 1941 a elaborat teoria câmpurilor vectoriale masive cu spin 1, formalizată în ecuațiile care îi poartă numele — ecuațiile Proca — utilizate azi în fizica particulelor și în cosmologie. A murit la 13 decembrie 1955 la Paris, în vârstă de 58 de ani, fără a primi Nobel-ul pentru care fusese considerat un candidat serios; în 1990 a fost ales post-mortem membru de onoare al Academiei Române.