Născut în cetatea Patara din Licia, dintr-o familie creștină cu stare, Nicolae a rămas de tânăr moștenitor al unei averi pe care a împărțit-o săracilor. A fost ales episcop al Mirelor Lichiei, unde a păstorit turma cu blândețe și tărie, apărând credința și scăpând pe cei nedreptățiți de la moarte. Tradiția îl pomenește pentru multa lui milostenie făcută în ascuns, îndeosebi pentru ajutorul dat pe furiș unui tată sărac spre a-și mărita fiicele, faptă din care s-a născut chipul dăruitorului tainic de daruri. A răbdat, se crede, temniță în vremea prigoanei lui Dioclețian și a mărturisit dreapta credință. A adormit în pace la Mira și este pomenit la 6 decembrie, fiind unul dintre cei mai iubiți sfinți ai lumii creștine.

Un tată i-a dat fiului iute la mânie o pungă de cuie: la fiecare izbucnire, să bată un cui în gard. Cu timpul, băiatul a învățat să se stăpânească și a scos, rând pe rând, cuiele. „Ai făcut bine”, i-a spus tatăl, „dar gardul rămâne găurit. La fel și rănile din vorbe: iertate, tot lasă o urmă.”

Copernic nu a fost preot, ci canon (un laic cu responsabilități administrative în cadrul Capitlului), și a efectuat în întreaga sa viață mai puțin de 27 de observații astronomice înregistrate — dovadă că revoluția sa s-a bazat mai mult pe logică și matematică decât pe observație directă intensivă.