Sabin V. Drăgoi s-a născut pe 6 iunie 1894 în Seliște, județul Arad, fiu al unui cântăreț bisericesc și renumit cimpoier, ceea ce i-a sădit de mic dragostea pentru muzica populară și cea religioasă. A studiat la Conservatoarele din Iași, Cluj și Praga, devenind una dintre personalitățile de prim rang ale vieții muzicale din Banat, ca profesor și director al Conservatorului din Timișoara. Compozitor prolific și folclorist perseverent, a culcat pe note zeci de colinde și melodii populare și a compus opera „Năpasta", inspirată dintr-o piesă de I.L. Caragiale, prezentată în premieră la București în 1928. În ultima parte a vieții a condus Institutul de Folclor din București, iar lucrările sale au fost răsplătite cu premiul George Enescu, stingerea sa din viață survenind pe 31 decembrie 1968.

S-a născut la 10 iunie 1869 la Craiova și s-a format ca medic, dobândind titlul de doctor la Paris. Chemat în viața publică, a slujit ani îndelungați ca ministru al Instrucțiunii Publice în România interbelică, unde și-a legat numele de cea mai amplă operă de zidire de școli din istoria țării. Sub cârmuirea lui s-au ridicat mii de școli în sate și orașe, încât a rămas în amintirea neamului drept „ministrul care a construit mii de școli”, ducând cartea până în cele mai depărtate cătune. A crezut cu tărie că un popor se înalță prin luminarea copiilor săi și a pus această credință în faptă neîntreruptă. S-a stins la 14 septembrie 1948, lăsând în urmă o țară mai bogată în lăcașuri de învățătură.

Respins de la Expoziția Universală din 1855, Courbet a ridicat pe cheltuiala sa un pavilion propriu lângă expoziția oficială și l-a numit „Pavilionul Realismului”. A fost una dintre primele expoziții personale organizate de un artist în semn de sfidare a instituției, un gest care anunța independența artistului modern față de saloanele oficiale.