Viață de om
Oameni
S-a născut la 29 octombrie 1875 la Eastwell Park, în Anglia, nepoată a reginei Victoria, și a devenit regină a României prin căsătoria cu regele Ferdinand. În anii cumpliți ai Primului Război Mondial, refugiată la Iași, a îmbrăcat haina de infirmieră a Crucii Roșii și a mers printre răniți și bolnavii de tifos, alinând suferința fără teamă de molimă, dobândind numele de „mama răniților”. Prin curajul și demnitatea ei a devenit un simbol al nădejdii și al unității naționale, iar la Conferința de Pace de la Paris (1919) a pledat cu strălucire pentru cauza României Mari. A lăsat pagini de memorii și o dragoste statornică pentru țara sa adoptivă. A murit la 18 iulie 1938, la Castelul Pelișor din Sinaia, iar inima sa a fost, după dorința ei, așezată separat, la mare.
Regina Maria a României
Reformatori, Umanitari & Educatori · 1875–1938
Din același raft

Alte picături din Oameni

Oameni
Viață de om · Oameni
Fiodor Ivanovici Tiutcev s-a născut la 5 decembrie 1803 în Ovstug, lângă Briansk, într-o familie nobiliară rusă, și a studiat filologia la Universitatea din Moscova. A petrecut două decenii în slujbă diplomatică în Germania, unde s-a format ca poet și a absorbit spiritul romantismului european. Creația sa lirică, alcătuită din aproximativ trei sute de poeme de o concizie remarcabilă, îmbină meditația metafizică cu vibrația naturii și a erosului. A fost președinte al Comitetului de Cenzură Externă din Saint Petersburg și a continuat să scrie până aproape de moartea sa, survenită la 27 iulie 1873. Este considerat unul dintre cei mai mari poeți ai literaturii ruse și un maestru al miniaturii filosofice.
Citește tot →
Fiodor Ivanovici Tiutcev · Scriitori & Poeți · 1803–1873
Oameni
Viață de om · Oameni
Născut, după cea mai răspândită tradiție, la Constantinopol, a fost la început întâiul secretar al împăratului, dar a lepădat cinstea curții spre a se face monah, nevoindu-se în liniște și în adâncă rugăciune. Când erezia monotelită, care tăgăduia voința omenească a lui Hristos, a tulburat Biserica, el a stat neclintit, mărturisind că Mântuitorul are două voințe și două lucrări, dumnezeiască și omenească, întregi și neamestecate. Pentru această mărturisire a înfruntat pe împărați și pe patriarhi, a fost judecat și, la bătrânețe, i s-au tăiat limba și mâna dreaptă, spre a nu mai putea grăi și scrie adevărul. Trimis în surghiun în ținutul Lazicei, la marginea răsăriteană a împărăției, a adormit acolo în anul 662, iar dreptatea credinței sale a fost întărită la al Șaselea Sinod Ecumenic. A lăsat scrieri filocalice adânci despre dragoste, despre făptuire și vedere duhovnicească; este pomenit la 21 ianuarie, iar mutarea moaștelor la 13 august.
Citește tot →
Sfântul Maxim Mărturisitorul · Sfinți & Părinți ai Bisericii · c. 580 – 662
Atelierul lui Rubens
Știai că… · Oameni
Atelierul lui Peter Paul Rubens din Anvers funcționa aproape ca o manufactură: maestrul concepea compoziția și schița modelul, iar zeci de ucenici și colaboratori specializați executau porțiuni mari din pânză, după care Rubens intervenea la final pentru a unifica totul. Această organizare i-a permis să livreze un număr uriaș de lucrări, motiv pentru care astăzi cataloagele deosebesc cu grijă între opere autografe, de atelier și copii.
Citește tot →
Pictori