Simone Weil s-a născut la Paris în 1909, într-o familie evreiască laică, și a devenit una dintre cele mai originale gânditoare ale secolului al XX-lea, reunind filosofia, mistica creștină și angajamentul social într-o viață de o rară coerență. A studiat la École Normale Supérieure, alături de Simone de Beauvoir, și a predat filosofie, întrerupând cariera pentru a lucra în fabrici și a înțelege suferința muncitorului din interior. Convinsă că atenția autentică față de celălalt este forma cea mai înaltă a generozității și a rugăciunii, și-a dedicat gândirea temelor harului, suferinței și dreptății. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a lucrat pentru Rezistența franceză la Londra, refuzând să mănânce mai mult decât rația locuitorilor din Franța ocupată. A murit în 1943, la treizeci și patru de ani, epuizată și bolnavă de tuberculoză, lăsând o operă vastă publicată postum.

Știai că Johann Sebastian Bach, tânăr fiind, a mers pe jos aproape patru sute de kilometri până la Lübeck doar ca să îl audă cântând la orgă pe marele Dieterich Buxtehude? Ceruse patru săptămâni de învoire de la slujba lui din Arnstadt, dar a rămas plecat vreo patru luni, spre supărarea angajatorilor.

Cel mai mare artist nu are nicio idee pe care un singur bloc de marmură să nu o cuprindă deja în sine, iar mâna care ascultă intelectul este singura care poate ajunge la ea.