Tragedia fratelui său Emil, ofițer în armata austro-ungară spânzurat pentru dezertare în Primul Război Mondial, a stat la baza romanului Pădurea spânzuraților.

Gaius Iulius Cezar s-a născut la 12 sau 13 iulie 100 î.Hr. la Roma, dintr-o veche familie patriciană. S-a ridicat prin talent politic și militar, ajungând consul și apoi guvernator al Galiei, unde, în campaniile dintre 58 și 51 î.Hr., a cucerit vaste teritorii și a scris despre ele în celebrele sale „Comentarii”. Trecând Rubiconul în anul 49 î.Hr., a dezlănțuit războiul civil din care a ieșit stăpân neîncetat al Romei, dobândind demnitatea de dictator. A reformat calendarul și statul, dar puterea sa a stârnit temeri în rândul senatorilor. A fost ucis prin înjunghiere la idele lui martie, 15 martie 44 î.Hr., în plin Senat, doborât de mâinile foștilor săi apropiați.

Desenul lui Dürer numit „Mâini rugându-se” a fost la origine un studiu pregătitor, în peniță și cu tușe de alb, pe hârtie colorată în albastru, pentru un altar mare care a ars ulterior. Deși gândit doar ca etapă de lucru, studiul acestor mâini a ajuns una dintre cele mai reproduse imagini din lume. Se păstrează la Albertina din Viena.