Doi frați s-au certat pentru întâia oară în mulți ani, iar unul dintre ei, aprins, a zis: „Să ne despărțim!” Celălalt a tăcut o clipă, apoi a luat o cărămidă și a zis: „Frate, hai să ne certăm ca oamenii, nu ca fiarele. Iată, această cărămidă este a mea, iar eu spun că este a mea; tu spune că este a ta.” Celălalt, uimit, a zis: „Ei bine, este a ta, ia-o.” „Nu”, a răspuns primul, „este a ta.” Și, negăsind pentru ce să se mai certe, s-au împăcat. Smerenia care se grăbește să dea dreptate celuilalt stinge cearta mai iute decât orice judecată.

Știai că evanghelierele iluminate erau adevărate odoare, împodobite cu miniaturi, cu aur și cu chipuri zugrăvite pe pergament? Ele nu erau doar cărți de citit, ci și obiecte de mare cinstire, purtate în procesiuni și așezate pe Sfânta Masă.

În munte Te-ai schimbat la Față și, pe cât au putut, ucenicii Tăi slava Ta, Hristoase Dumnezeule, au văzut; ca, atunci când Te vor vedea răstignit, să cunoască patima cea de bunăvoie, iar lumii să propovăduiască că Tu ești cu adevărat raza Tatălui.