Nu sunt vrednic, Stapane Doamne, sa intri sub acoperamantul sufletului meu, ci de vreme ce Tu, ca un iubitor de oameni, vrei sa locuiesti intru mine, indraznind ma apropii. Porunceste-mi, si voi deschide usile pe care Tu Insuti le-ai zidit si intra cu iubirea Ta de oameni, pe care pururea o ai. Intra si lumineaza cugetul meu cel intunecat. Si cred ca aceasta vei face, ca n-ai indepartat pe desfranata care a venit la Tine cu lacrimi, nici pe vamesul care s-a pocait nu l-ai alungat, nici pe talharul care a cunoscut imparatia Ta nu l-ai izgonit, nici pe prigonitorul Pavel care s-a pocait nu l-ai lasat cum era; ci pe toti care au venit la Tine cu pocainta i-ai randuit in ceata prietenilor Tai, Cel ce singur esti binecuvantat totdeauna, acum si in vecii nesfarsiti. Amin.