Zicea avva Arsenie despre sine, deși fusese dascăl în palatele împărătești și cunoștea limba latină și cea grecească: „Cărțile romanilor și ale grecilor le-am învățat; dar alfabetul acestui țăran neînvățat încă nu l-am putut deprinde.” Grăia aceasta despre un bătrân egiptean simplu, dar plin de fapte bune. Se mai istorisește că adesea își cerea iertare: „Doamne, nu mă părăsi; nimic bun n-am făcut înaintea Ta, dar dă-mi, după bunătatea Ta, să pun început.” Învățătura: învățătura lumii nu folosește la nimic fără smerenia și fapta bună a celor simpli și evlavioși.

Cunoașterea lui Dumnezeu vine prin rugăciune, iar rugăciunea se învață prin pocăință.

Sfinte îngere, păzitorul și acoperitorul meu cel sfânt, dat mie de la Dumnezeu din cer, cu dinadinsul mă rog ție: tu astăzi mă luminează și mă păzește de tot răul, la fapte bune mă îndreptează și spre calea mântuirii mă îndreaptă. Amin.