Doi frați locuiau în aceeași chilie. Unul mulțumea lui Dumnezeu pentru fiecare zi, chiar și pentru cele grele; celălalt cârtea mereu că îi lipsește câte ceva. După un an, cel mulțumitor avea fața luminoasă și pace în inimă, iar cel cârtitor rămăsese posomorât. Un bătrân le-a spus: „Amândoi ați avut aceeași pâine; deosebirea a făcut-o mulțumirea.”

Lui Hristos, Celui în Treime cu evlavie Lăudat, urmându-i tu, purtătoare de biruinţă, ai nimicit templele idolilor; şi luptând în mijlocul locului de pătimire, Sfântă Muceniţă Varvara, nu te-ai temut de ameninţările tiranilor, ceea ce ai avut îndrăznire bărbătească, cu glas mare cântând pururea: cinstesc Preasfânta Treime, Dumnezeirea Cea Una.

În temnițele veacului al douăzecilea, mulți creștini români au pătimit pentru credință, fiind numiți astăzi „sfinții închisorilor”. Ei au dus în celule rugăciunea, iertarea și nădejdea învierii, adeverind că lumina credinței nu poate fi stinsă de întuneric. Biserica îi cinstește cu evlavie, ca pe niște mărturisitori ai vremurilor de pe urmă.