Doi frați călugări se certaseră pentru întâia oară în viață și, mâhniți, au hotărât să se împace. „Hai să ne certăm ca oamenii”, a zis unul, „pune tu o cărămidă între noi și zi: e a mea.” Dar când celălalt a spus „e a mea”, primul a răspuns blând: „Atunci ia-o, e a ta.” Așa n-au mai avut pentru ce se certa. Cearta se stinge acolo unde unul se leapădă de „al meu”.
— din Pateric