O femeie necăjită s-a dus la un bătrân să se plângă de cât de puțin are. El a poftit-o la masă și i-a pus dinainte doar o pâine caldă și un pahar cu apă. Femeia, flămândă, a mâncat cu poftă și a spus că nimic nu i-a fost mai bun. „Vezi?” i-a zis bătrânul. „Nu-ți lipsea pâinea, ci foamea de a-i cunoaște prețul.” Mulțumirea nu stă în cât primim, ci în cât știm să prețuim.