În ajunul Epifaniei, comunități din centrul Portugaliei organizează procesiuni tradiționale cu călăreți și persoane îmbrăcate în cei Trei Regi, însoțite de colinde și rugăciuni din ușă în ușă ale caselor sătești. Tradiția, păstrată în special în zonele rurale din Beira Litoral, reflectă sincretismul dintre datinile precreștine ale solstițiului de iarnă și sărbătoarea creștină a Epifaniei. Participanții primesc mâncare și vin de la gospodari în schimbul colindelor și binecuvântărilor aduse casei.

Celebrată pe 1–2 noiembrie, această sărbătoare mexicană combină tradițiile aztece cu cele catolice și onorează spiritele celor decedați, care se crede că se întorc temporar în lumea celor vii. Familiile construiesc altare numite ofrendas, împodobite cu fotografii ale defuncților, flori de cempasúchil (gălbenele), mâncare, lumânări și obiecte dragi acestora. Tradiția reflectă o viziune a morții ca parte naturală a ciclului vieții, nu ca ceva de temut.

Cojocăritul îmbrăca satul în piei de oaie tăbăcite și cusute, împodobite cu găitane și broderii colorate. Cojocul înflorat era haină de sărbătoare și de zestre, iar meșterul cojocar era om de cinste, căutat pentru mâna lui iscusită.