La Sankta Lucia, în zorii celei mai lungi nopți de iarnă, o fată poartă pe cap o coroană cu lumânări aprinse, urmată de un alai de copii cu lumini în mâini. Cântecul lor blând și strălucirea lumânărilor aduc nădejdea că lumina se va întoarce curând peste ținuturile înghețate.

Timp de trei zile în august (13–15), japonezii cred că spiritele ancestrale revin acasă; familiile aprind focuri de bun-venit (mukaebi) la poartă, curăță mormintele și dansează în cerc (bon-odori) în memoria celor dispăruți. La final, lămpi plutitoare (toro nagashi) sunt trimise pe apă pentru a ghida spiritele înapoi. Obon este una dintre cele mai vechi tradiții budiste din Japonia, practicată de peste 1400 de ani.

Hula este o formă de dans narativ hawaian care combină mișcări ale mâinilor, șoldurilor și corpului pentru a ilustra povești despre zei (akua), șefi (alii) și peisajele naturale ale arhipelagului. Forma veche (hula kahiko) era executată ca ritual religios dedicat zeității Laka, însoțită de instrumente de percuție și cântec sacru (oli). După suprimarea sa în perioada misionară, hula a fost revitalizată în cadrul mișcării Renașterii Culturale Hawaiane de la sfârșitul secolului al XIX-lea și este azi simbol al identității polinez iene.