Khoja sunt urmașii misionar-învățați ai primilor predicatori islamici veniți în Asia Centrală, care au păstrat secole de-a rândul o identitate distinctă, endogamică, combinând erudiția religioasă cu comerțul pe Drumul Mătăsii. Tradiția păstrării genealogiilor (shajara) sub formă de manuscrise de familie, certificate de descendență profetică, este un obicei viu documentat etnografic în orașele Buhara, Samarkand și Khiva. Aceste documente genealogice sunt prezentate la ceremonii de nuntă și de înmormântare ca dovezi ale statutului sacru al familiei.

La nunta tradițională, pețitul deschidea legătura dintre familii: trimișii mirelui, cu vorbă meșteșugită, cereau „porumbița” din casa fetei. Se vorbea în pilde, despre un vânător care caută o căprioară rătăcită, iar răspunsul părinților hotăra dacă tocmeala mergea mai departe.

În Bolivia, de Ziua Craniilor, oamenii cinstesc craniile păstrate ale rudelor, împodobindu-le cu flori și lăsându-le ofrande. Este un obicei vechi, în care moartea nu sperie, ci se cinstește ca o parte firească a legăturii dintre neamuri.