În tradiția ortodoxă populară românească, mortul este privegheat acasă timp de trei zile, timp în care rudele și vecinii se adună să spună rugăciuni, să bocească și să povestească despre viața celui dispărut. Bocetul este o formă de lamentație rituală, adesea improvizată, care redă narativ viața și meritele mortului. La înmormântare, preotul săvârșește Prohodul, iar familia oferă pomană (mâncare și băutură) celor prezenți, în credința că sufletul celui plecat are nevoie de rugăciunile și hrana simbolică drept ofrandă.

Haka este un dans ceremonial maori care combină mișcări puternice ale corpului, bătăi din picioare, scoatere a limbii și cântec ritmic. Practicat inițial înainte de luptă pentru a intimida inamicul și a invoca forța zeilor, astăzi se execută la nunți, funeralii, întâlniri oficiale și meciuri de rugby. Semnificația sa constă în afirmarea identității, onorarea oaspeților sau a defunctului și transmiterea puterii spirituale colective.

În Germania se ține „Polterabend”, petrecerea din ajunul nunții, la care oaspeții sparg farfurii și vase de lut la ușa mirilor. Cioburile aduc noroc, iar cei doi trebuie apoi să le adune împreună, primă lecție că, la bine și la greu, casa se ține curată numai umăr la umăr.