Uratul de Anul Nou adună întreg satul în noaptea dintre ani, când cetele umblă cu Plugușorul, Sorcova și buhaiul, urând belșug fiecărei gospodării. Pocnetul bicelor și glasul urătorilor alungă anul vechi și cheamă norocul celui nou.

În multe locuri din Europa de Est, oaspetele de seamă este întâmpinat cu pâine și sare așezate pe un ștergar cusut. Cel primit rupe o bucată de pâine, o înmoaie în sare și o gustă, în semn că prietenia și belșugul sunt împărțite cu casa care l-a chemat.

În seara dinaintea nunții, mireasa și prietenele ei participă la ceremonia mehndi, în care artiste specializate aplică motive florale și geometrice elaborate din pastă de henna pe mâinile și picioarele miresei. Se crede că cu cât culoarea hennei este mai închisă, cu atât iubirea soțului va fi mai profundă; adesea inițialele mirelui sunt ascunse în model, iar mirele trebuie să le găsească în noaptea nunții. Ceremonia este însoțită de cântece și dans, având și rolul de a relaxa mireasa înaintea ceremoniei.