În perioadele de secetă severă, o fată sau o femeie tânără, numită Paparudă, este împodobită cu frunze verzi și ramuri, iar grupul o conduce din curte în curte cântând cântece de invocare a ploii. Gazdele varsă găleata cu apă peste Paparudă ca simbol al ploii dorite. Ritualul are origine precreștină și este atestat documentar în spațiul balcanic încă din Evul Mediu.

Pictarea feței în forma unui craniu decorat (Catrina) este o tradiție artistică modernă inspirată din gravurile lui José Guadalupe Posada și a devenit iconică pentru Día de los Muertos. Femeile și bărbații își pictează fața cu florițele, arabescuri și ornamente colorate în jurul orbitelor și maxilarului, transformând simbolul morții într-o expresie a eleganței și bucuriei. Această practică, răspândită și printre comunitățile mexicano-americane din SUA, subliniază reconcilierea culturală cu mortalitatea.

Împletitul din nuiele de răchită, din pănuși de porumb și din paie umplea casa de coșuri, rogojini și pălării de vară. Meșterul înmuia nuielele în apă ca să se îndoaie, apoi le răsucea în împletituri strânse, bune ani de-a rândul.