La intervale precise după deces (3 zile, 9 zile, 40 de zile, 6 luni, 1 an și în zilele de pomenire a morților), familia organizează o masă numită pomană, la care oferă mâncare, vin și colaci pentru sufletul celui decedat. Se crede că până la 40 de zile sufletul încă rătăcește printre cei vii și are nevoie de rugăciune și hrană simbolică. Obiceiul reflectă credința populară în continuarea existenței după moarte și în legătura activă dintre lumea celor vii și cea a strămoșilor.

Haka este un dans ceremonial maori care combină mișcări puternice ale corpului, bătăi din picioare, scoatere a limbii și cântec ritmic. Practicat inițial înainte de luptă pentru a intimida inamicul și a invoca forța zeilor, astăzi se execută la nunți, funeralii, întâlniri oficiale și meciuri de rugby. Semnificația sa constă în afirmarea identității, onorarea oaspeților sau a defunctului și transmiterea puterii spirituale colective.

În Germania se ține „Polterabend”, petrecerea din ajunul nunții, la care oaspeții sparg farfurii și vase de lut la ușa mirilor. Cioburile aduc noroc, iar cei doi trebuie apoi să le adune împreună, primă lecție că, la bine și la greu, casa se ține curată numai umăr la umăr.