Artă

Știai că brațul drept al lui Laocoon, care astăzi îl vezi îndoit dramatic peste umăr, a lipsit vreme de secole? În Renaștere s-a completat greșit, cu brațul întins spre cer, iar restaurarea a fost impusă chiar de artiști precum Bandinelli. Abia în 1906 arheologul Ludwig Pollak a găsit într-un atelier roman brațul original, îndoit, iar în 1957 a fost reatașat statuii.

Știai că frumoasele culori vii pe care le vezi astăzi la reconstituirile statuii de la Prima Porta se datorează faptului că marmura ei mai păstra urme de pigment? Ca aproape toată sculptura antică, ea era policromă, pictată în roșu, albastru și auriu. Ideea de statuie antică imaculat albă e o iluzie târzie, întărită de Renaștere și de neoclasicism.

Concursul din 1401 pentru ușile de bronz ale Baptisteriului din Florența este considerat de mulți momentul de naștere al Renașterii în sculptură. Tinerii Lorenzo Ghiberti și Filippo Brunelleschi au primit aceeași temă, „Sacrificiul lui Isaac”, iar juriul a fost atât de indecis încât ar fi vrut să le încredințeze lucrarea împreună. Ghiberti a câștigat singur, iar Brunelleschi, dezamăgit, s-a îndreptat spre arhitectură.

Ghiberti și-a inclus autoportretul chiar în rama „Porților Paradisului”: un cap de bărbat chel, cu trăsături pline, privind spre exterior dintr-un medalion. Este unul dintre cele mai timpurii autoportrete sculptate semnate, semn al noii conștiințe de sine a artistului renascentist.

Luca della Robbia, întemeietorul dinastiei, și-a început cariera ca sculptor în marmură. Tribuna cantorilor („Cantoria”) pe care a realizat-o pentru catedrala din Florența, cu grupuri de copii cântând și dansând, este considerată una dintre cele mai vii reprezentări ale bucuriei muzicale din arta renascentistă.

Știai că statuia ecvestră a condotierului Bartolomeo Colleoni din Veneția, turnată în bronz de Andrea del Verrocchio, este considerată una dintre culmile Renașterii? Verrocchio a murit înainte de a o finaliza, iar turnarea a fost dusă la capăt de Alessandro Leopardi. Compoziția transmite o tensiune și o forță a mișcării rar întâlnite în sculptura epocii.