Gust

Pumpernickel-ul, negru și dens ca pământul reavăn, se coace ceasuri întregi la foc molcom din secară integrală. Are un gust ușor dulceag și pământiu, o pâine care ține de foame și de suflet.

Bagelul fiert întâi și copt apoi are o coajă lucioasă și un miez elastic, tare de mușcat și cald la inimă. Presărat cu susan sau mac, se taie în două și se unge gros cu cremă de brânză.

Brioșa franțuzească, îmbogățită cu unt și ouă, se destramă în firișoare aurii și moi ca norii. Dulce fără să obosească, e răsfățul de duminică dimineața, cu o cană de cafea aburindă alături.

Brie-ul, cu coaja lui albă și catifelată, ascunde un miez cremos ce se topește molcom la temperatura camerei. Blând și untos, cu o aromă discretă de ciuperci, e regele blând al platourilor de brânză.

Camembertul se coace uneori întreg în cuptor, până curge auriu și fierbinte din coaja lui pufoasă. Aroma sa pătrunzătoare și miezul cremos cer o felie de pâine crocantă în care să se scufunde.

Gorgonzola, cu vinele ei albăstrui împrăștiate prin miezul moale, are un gust îndrăzneț și picant ce se domolește într-o cremozitate lăptoasă. Perechea perfectă pentru o pară coaptă și câteva nuci.

Cheddarul, cu cât e mai vechi cu atât mai tăios, se maturează până capătă cristale crocante și un gust pătrunzător. Portocaliu sau palid, se topește glorios peste o felie de pâine prăjită.

Halloumi-ul are darul rar de a nu se topi la foc, așa că se prăjește pe grătar până capătă dungi aurii și o coajă scârțâitoare. Sărat și elastic, e delicios cald, stropit cu puțină lămâie.

Minestrone e supa care adună tot ce dă grădina: fasole, paste mărunte, roșii și legume tocate, fierte laolaltă într-o zeamă groasă și hrănitoare. Un blid din ea încălzește serile de toamnă.

Goulash-ul, gros și rubiniu de la boia, fierbe încet cu bucăți de vită și ceapă până carnea se desface la atingere. O supă-tocană a păstorilor din pustă, care ține de cald la suflet.

Supa franțuzească de ceapă, cu ceapa caramelizată răbdător într-o zeamă brună, se acoperă cu o felie de pâine și brânză gratinată. Sub crusta aurie și lipicioasă se ascunde o dulceață caldă și mângâietoare.

Pretzelul, împletit și copt până capătă o coajă castanie și lucioasă, presărat cu sare grunjoasă, e moale înăuntru și ușor sărat. Cald din colțul străzii, e gustarea plimbărilor de iarnă.

Crêpe-ul, foaia subțire coaptă pe plita rotundă, se pliază în jurul unei umpluturi dulci de ciocolată ori sărate cu șuncă și brânză. Delicat ca dantela, e răsfățul cald al târgurilor franceze.

Musacaua românească așază straturi de cartofi felii și carne tocată cu ceapă și roșii, coapte împreună la cuptor sub o glazură de ou și smântână care se rumenește frumos. Sățioasă și caldă, ea leagă bucătăria de casă cu moștenirea balcanică, fiind nelipsită de la mesele de familie.

Șnițel de carne de porc bătut subțire, dat prin pesmet și prăjit auriu, servit adesea cu cartofi și salată. Schnitzelul german e mâncarea de duminică simplă și îndrăgită de la mic la mare.

Foi subțiri de aluat întinse până devin străvezii, umplute cu mere, scorțișoară și stafide, apoi rulate și coapte auriu. Apfelstrudel-ul austriac umple casa de mireasmă și se pudrează cu zahăr.

Cartofi rași și prăjiți încet în tigaie până se leagă într-o turtă aurie și crocantă. Rösti, mâncarea de la munte a elvețienilor, e simplă și săturătoare, bună la micul dejun sau lângă friptură.

Tocană de vită gătită încet cu multă ceapă și boia dulce de ardei, într-o zeamă roșie și aromată. Gulașul unguresc, moștenit de la ciobanii din pusta maghiară, încălzește trupul și sufletul.

Tocană groasă de carne înăbușită îndelung cu multă ceapă și boia, fără prea multă zeamă, servită peste găluște. Pörkölt-ul maghiar e ruda mai densă a gulașului, plină de aromă și căldură.

Ćevapi sunt mici cârnăciori din carne tocată, fripți pe grătar până capătă crustă și miros de fum. Se servesc în lipie caldă, cu ceapă crudă și ajvar, ca la o sărbătoare de mahala.

Ajvarul se face toamna, din ardei copți pe jar, curățați de pieliță și pisați cu vinete și ulei. Roșu ca asfințitul, se pune în borcane pentru iernile lungi și se întinde pe pâine caldă.

Burekul bosniac se răsucește în melc lung, cu carne tocată închisă în foi subțiri și crocante. Iese din cuptor rumen și fierbinte, iar aburul lui poartă aroma bucătăriilor de altădată.

Ćevapi de Sarajevo se servesc câte zece, în somun moale, cu ceapă tocată și kajmak cremos. E mâncarea de suflet a orașului, mâncată pe îndelete, la o poveste.

Pasticada dalmatină se marinează zile întregi, apoi se fierbe încet în vin, prune și mirodenii până carnea se desprinde singură. Se așază peste gnocchi moi, o mâncare de sărbătoare la malul mării.

Borșul rusesc este roșu ca sfecla din care se naște, gros de legume și carne, adus la masă cu o lingură de smântână deasupra. E căldura iernii adunată într-un castron.

Parmezanul, maturat ani în roți uriașe, se sfărâmă în cristale ce trosnesc între dinți și explodează într-un gust de alune și bulion. O răzătură peste paste preface un fel simplu într-o sărbătoare.

Borșul, roșu aprins de la sfeclă, aburește în castron cu un gust acrișor și dulceag deopotrivă. O lingură de smântână se topește alene la suprafață, o supă ce încălzește iernile din răsărit.